Atitudine / Responsabilitate civică

Se discută deseori despre spiritul civic, despre atitudinea semenilor noştri în diverse situaţii. Mai exact, atunci când se întâmplă ceva, majoritatea oamenilor se feresc să spună că au văzut sau ştiau ceva, nu vor să fie martori la nimic. De ce? Deseori justificat, se feresc de drumuri la Poliţie, citări la procese ş.a. Nu trebuie să uităm însă de comoditate, de nepăsare, de concepţia „nu mă interesează, nu e treaba mea”.

Dar mâine, când poate să ţi se întâmple chiar ţie? Când poate apartamentul tău va fi prădat de hoţi şi, în mod inexplicabil, niciun vecin nu a deschis uşa prin interfon (evident, fără să-i pese cui deschide) şi nu a văzut nimic, nu a auzit nimic, deşi unii erau acasă? Care este sentimentul când lumea întoarce capul, fără să-i pese că ar putea, cu un minim efort, să contribuie la prinderea celui ce ţi-a călcat proprietatea? 

Să iei atitudine nu înseamnă să te pui în pericol, dar un apel la 112, un lucru spus victimei sau poliţistului nu însemnă neapărat că te expui vreunui pericol. Dacă toţi ne ascundem şi ne prefacem că nu ştim şi nu vedem nimic, unde va ajunge societatea? Până când îi ajutăm pe infractori cu indiferenţa noastră?

În cazul furturilor din locuinţe în special, de mare importanţă sunt datele furnizate de către vecini, care sunt cei mai în măsură să sesizeze şi să observe mişcarea elementelor infractoare în zonă. Din păcate, în multe cazuri, se sparg uşi din lemn masiv şi se transportă bunuri voluminoase fără ca vreun vecin să poată oferi măcar o informaţie care să ajute la identificarea autorilor.

Responsabilitate din acest punct de vedere înseamnă şi să foloseşti interfonul corect, să nu deschizi oricui, dar şi să întrebi persoanele străine pe cine caută, ori, dacă apreciezi că acest lucru te pune în pericol, poţi măcar să fi atent, discret, la ce apartament sună.

Trebuie să avem grijă şi unii de alţii, să contribuim fiecare la siguranţa blocului, a micii comunităţi în care trăim. Este spre binele nostru. Dacă privim puţin la vecinii noştri europeni, vom avea nenumărate exemple de implicare a cetăţenilor pentru siguranţa comunităţii: voluntari, „gărzi civile”, proiecte de „bună vecinătate” şi lista poate continua.